Matricele

Pământ
(Sursă: NEN 5707)
Parte solidă a pământului, care conţine componente lichide şi gazoase, precum şi organisme.

Sol
(Sursă: Decretul olandez privind calitatea solului)
Materie solidă compusă din părţi minerale cu o dimensiune maximă a granulelor de 2 milimetri, substanţe organice într-o proporţie prezentă în mod normal în pământ şi cu o structură naturală, precum şi scoici şi pietriş aşa cum sunt prezente acestea în natură, cu o dimensiune a granulelor cuprinsă între 2 şi 63 mm.

Pânza freatică
(Sursă: Directiva Cadru Olandeză privind Apa)
Întreaga cantitate de apă care se găseşte sub suprafaţa terestră, în zona saturată, aflată în contact direct cu solul sau porţiunea subterană.

Nămol
(Sursă: nu există o definiţie oficială a nămolului. În procedura olandeză de acreditare AS3000 este folosită definiţia de noroi de dragare, la fel ca în decretul olandez privind calitatea solului)
Materie eliberată prin apa de suprafaţă sau prin spaţiile destinate apei de suprafaţă, compusă din părţi minerale cu o dimensiune maximă a granulelor de 2 milimetri şi din substanţe organice care se găsesc în mod normal în pământ şi cu o structură care apare în mod natural, precum şi scoici şi pietriş prezente în mod natural, cu o dimensiune a granulelor cuprinsă între 2 şi 63 mm.

Bitum
(Sursă: NEN 7331)
Lichid foarte vâscos sau materie solidă, având în compoziţie în mare parte hidrocarburi sau derivaţi ai acestora, fiind solubil(ă) aproape în totalitate în disulfura de carbon.

Asfalt
(Sursă: NEN 7331)
Amestec natural sau artificial de bitum şi materii minerale.

Apă reziduală
(Sursă: ISO 6107-1)
Apă care a fost drenată după ce a fost utilizată sau care a apărut în timpul unui proces şi care nu mai este necesară în cadrul procesului respectiv.

Aer
(Sursă: Sistemul de informaţii privind energia şi mediul VITO, Belgia)
Amestec de un anumit număr de gaze şi substanţe, cu o compoziţie stabilă, creat prin procese naturale, având drept gaze principale oxigenul (20,9%) şi azotul (78,1%).

Materiale de construcţii
(Decretul olandez privind calitatea solului)
Material în care cantitatea totală de siliciu, calciu sau aluminiu reprezintă peste 10% din masa totală a acestuia, exceptând sticla, aluminiul, solul sau nămolul.

Azbest
(Sursă: NEN5707)
Termen mineralogic care descrie anumiţi silicaţi fibroşi aparţinând grupului mineralogic al mineralelor de tip serpentin şi amfibol, care s-au cristalizat în formă de azbest şi, prin urmare, se pot desface uşor în fibre lungi, subţiri, flexibile şi puternice când sunt sfărâmaţi sau prelucraţi.